SUA în detalii neobișnuite
Statele Unite înseamnă mai mult decât marile monumente, muzee și clădiri oficiale care sar în ochi. Înseamnă și viața omului obișnuit și detaliile care pentru un român pot fi puțin (sau mai mult) neobișnuite.
O primă parte din ele mai jos.
¨- Americanii nu au obligația să aibă plăcuțe de înmatriculare în partea din față a mașinii.
Identificarea mașinilor se face după plăcuța din spate, motiv pentru care unii aleg să își împodobească partea din față cu ce consideră ei (apropo, aici e încă o modă să își pună coarne și nas de ren pe mașină de sărbători).
Alții aleg să își deschidă un fel de Dragonul Roșu cu cristale pe plăcuța din spate.
Ori să îl atârne pe Santa Klaus în format "Alinuța" de portbagaj.
Cea mai interesantă plăcuță pe care am văzut-o a fost a cuiva care sub număr tipărise: "Veteran al războiului din Irak." Probabil la noi ar fi ieșit imediat bancul cu "Și dacă șoferul era ginecolog?". Food for thought.
¨- Transportul public – curat și civilizat. Atunci când nu sunt homeleși înăuntru. E mediul perfect în care îți dai seama că ai învățat engleza degeaba la școală și că ăia care ți-au dat certificat de vorbitor nativ de engleză erau beți morți. Basically, transportul public este cel mai bun test de limba engleză. Realitatea te izbește imediat și dur: habar n-ai de limba asta. Uneori poți distinge cuvinte din ce se vorbește în jurul tău dar doar atât. Vorba aia, te prind rușii și te bat degeaba, că tu nu știi nimic din ce s-a discutat că nu ai înțeles o iotă. Poți cel mult să le zici: ”Spuneau ceva de un aragaz, gen”. Engleza americană vorbită nu mai are legătură cu ce ai învățat la școală. Eu una cred că e o formă târzie de a se răzbuna pe britanici, făcându-le praf limba. Oricum, după fiecare călătorie cu transportul public, ieși cu selfistimu` târâind pe pământ. O limbă străină ai pe cv și nici pe aia nu o știi.
Autobuzele nu opresc în fiecare stație. Dacă ești în autobuz și vrei să semnalizezi că vrei să oprească, nu apeși pe buton (ca la noi, țară civilizată, la ani lumină ca dezvoltare de americani), ci tragi de ațica galbenă care trece prin tot autobuzul. Ațica e o sârmă. Literally o sârmă. Tragi de ea în stilul american. Până începe să opună rezistență. Apoi o smucești.
Autobuzele au în
față suporți pentru biciclete. Nu e o țară unde se merge cu bicicleta ca în
Olanda, dar sunt suficienți doritori care între puncte mai îndepăratate preferă
să ia autobuzul. Șoferii așteaptă cuminți ca biciclistul să și-o pună în
suporți. Bicicleta. Nu urlă nimeni, nu se foiește nimeni, nu nțonțăie nimeni: "Haideeee, breeee, ce faaaaci, că mă grăbesc la treabă, n-o să stăm aicea după
mata să te mocăi!".
¨- Pe stradă, în zone rezidențiale, de case, poți întâlni cutii deschise cu cărți. Sunt gratis. Dar frumos e să le aduci înapoi sau să pui ceva în schimb. Nu, nu o gumă de mestecat folosită. O altă carte zic.
¨- Ca și în alte state civilizate, vecinii spionează pe geam la ce se întâmplă pe afară. Diferența e că la americani (ca și la britanici și probabil și la alți occidentali), există afișe în care ți se și spune treaba asta. E varianta legală și diplomată a lui: "Băăă, vezi că te vede lelea Frusina, ai de grijă ce drequ faci să nu mă mai cheme iar la poliție din cauza ta!" Pe principiul: ai fost avertizat. Acu' ești pe barba ta.
¨ Un magazin de săpunuri, loțiuni de corp și de mâini. Unul unde este tot timpul lume care testează, miroase, cumpără. Dar cum încerci un săpun lichid? Simplu: te speli pe mâini cu el. Așa că magazinul are o frumoasă chiuvetă unde te poți duce cu testerul să îl.. testezi. Cam cum se parfumează o anumită nație prin duty free înainte să se suie în avion. Doar că aici e varianta cu săpun.
Copacii mai vulnerabili sunt înveliți iarna în săculeți speciali de protecție. Nu că le tricotează pensionara de la parter o hăinuță din resturile de melană. Se ocupă autoritățile.