Mulțumiri

Irena, draga mea, îți mulțumesc că acum 20 de ani ai hotărât să îmi scrii cum îți este peste ocean și să mă lași să trăiesc alături de tine și lucrurile bune, și pe cele surprinzătoare, dar mai ales vacanțele tale pe care le-am sorbit ca pe niște romane de călătorie. Îți mulțumesc pentru ce ai făcut și înainte de venirea mea în State, și pentru răbdarea și minuțiozitatea cu care m-ai ajutat, uneori în mijlocul crizelor mele de nervi, să mă acomodez fără să se vadă din afară, la un sistem atât de diferit.
Fără inițiativa ta acest blog nu ar fi existat.
Și tu știi că există so much more pentru care trebuie să îți mulțumesc. 

Madi și Mia, my sweet-sweet magnolias, vă mulțumesc că m-ați încurajat mereu să scriu. Deși știm că una din voi nu citește tot, ci spicuiește încă de acum 35 de ani, amândouă mi-ați spus mereu că ar trebui să scriu mai mult. Și pentru că vă ascult (uneori), uite că v-am urmat sfatul. 
Vă mulțumesc pentru toți anii aceștia când ați fost lângă mine chiar și când nu ați fost lângă mine. Fără voi, nu aș fi ieșit în semi-public cu blogul acesta.