Halloween
Nu. Nu americanii au inventat Halloween-ul. Asta ca să stabilim adevărul istoric de la început. Europenii, mai precis irlandezii, au venit cu Halloween-ul la pachet de acasă, fix așa cum am venit eu în SUA cu o cutie plină de eugenii și pufuleți. Dar eu am venit cu potolul, ei cu tradițiile.
Halloween-ul a fost inițial o sărbătoare celtică (Samhain) care marca finalul verii și începutul iernii (așa, brusc), practic intrarea în noul an pe 1 noiembrie, moment în care se trecea dinspre partea luminată a anului în cea întunecată iar seara cu pricina se credea că deschide granițele dintre lumea celor vii și cea a morților.
Era momentul când trebuia să îți învingi frica să ieși din casă (mă rog, uneori asta e viața mea de zi cu zi pe aici). Și cu asta am explicat practic ce e cu scheletele, morțile cu coasa și alte asemenea grozăvii prezente și în decorațiuni și în costumele purtate cu această ocazie. Și aș putea să închei aici. Nope. Nu aveți noroc. Mergem mai departe.
Costume erau purtate în timpul acestui festival și de celți care credeau că astfel cei veniți de pe lumea cealaltă nu or să îi recunoască, vor crede că sunt și ei spirite și nu or să îi ia cu ei. De aici obiceiul de a te deghiza în...ceva de Halloween.
Americanii se deghizează acum până în dinți, punând costume pe orice nimeresc, inclusiv pe animalele de companie din bătătură. Și aici evident a pândit după colț consumerismul: în 2023, americanii cică ar fi cheltuit 700 de milioane de dolari pe costume pentru animalele de companie.
Să revenim. Eram la celți și la festivalul recoltei și anului lor nou, Samhain. Enters creștinismul. În efortul de a îngloba ceva din tradițiile păgâne în sărbătorile creștine, unul dintre papii catolici a stabilit ziua de 31 octombrie ca ziua Tuturor Sfinților (fiind numită All Hallows' Eve și contrasă ulterior la, da, e simplu: Halloween), preluând ceva ceva din simbolismul celților și sperând că rade astfel cu totul Samhain-ul. Nu le-a mers. Urmașii celților au păstrat cu obstinație Halloween-ul sub o formă asemănătoare cu cea a înaintașilor. Adică dovleci, schelete, măști, costume.
Și pentru că tot am adus vorba de dovleci, inițial erau sculptate gulii – după aceea s-a trecut la dovleci pentru că erau mai mari, mai ușor de sculptat și în general mai drăguuuuți. Legenda spune că un irlandez pe nume Jack l-a păcălit pe diavol și după isprava asta nu a mai fost primit nici în rai, nici în iad, fiind blestemat să colinde Pământul cu un felinar pe care l-a sculptat într-un dovleac în care a pus o lumânare.
Avem așa și explicația pentru care culorile tradiționale ale Halloween-ului sunt portocaliu (dovleacul, recolta, frunzele de toamnă) și negru (partea întunecată.. nu a Forței, ci a anului).
Știm de asemenea că Halloween-ul e perioada când cetățenii din Illinois se îmbogățesc – este statul cu cea mai mare producție de dovleci din SUA.
Pe măsură ce sărbătoarea a crescut în importanță (acum este a doua cea mai mare din SUA, imediat după Crăciun), a devenit mai centrată pe comunitate și pe copii care au fost încurajați să colinde pe la casele oamenilor și să ceară dulciuri ca să nu îi păcălească pe adulți. Un sfert din dulciurile vândute în SUA într-un an se cumpără... doar de Halloween.
Asta în pofida faptului că 1 din 5 americani se preface că nu e acasă când îi apar copiii în bătătură. Cam ca la noi cu colindătorii care îți vin la ușă din 6 decembrie încolo. De data asta noi nici măcar nu a trebuit să ne prefacem că nu suntem acasă, grație recepționerului de la parter care și-a luat toate înjurăturile pentru că nu a deschis ușa nimănui.
Apropo de ținut nechemații în afara casei, dacă la noi atârnăm funiile de usturoi, la ei se presară sare pe prag. Mai delicat și discret. De știut însă că sarea nu îi ține departe și pe copii.
În jurul Halloween-ului se învârt mai multe tradiții și obiceiuri și doar din ele nu era să lipsească... pisica neagră (și asta focusată să mai doboare ceva de pe masă). Cum în trecut se credea că vrăjitoarele se pot transforma în pisici negre, era normal ca animalul să apară și conexat cu Halloween-ul. Doar ca să știți, în SUA în preajma Halloween-ului unele orașe interzic adopția de pisici negre de la centrele de vagaboande (pisici, nu femei!!) ca să nu cumva să fie utilizate în vreun ritual satanic ciudat. Că vorba aia, nebuni mulți oriunde te-ai duce.
Alte obiceiuri țin, ca și la noi, de măritat/găsirea alesului. S-au cam pierdut de când au apărut rețelele de socializare dar în unele părți irlandezele erau sfătuite să facă diverse giumbușlucuri în speranța că ba află inițialele viitorului ei bărbat, ba află dacă va exista un bărbat până la Halloween-ul următor. Vă imaginați la mine că ar fi trebuit să repet vreo 35 de ani treaba asta? Mă apuca depresia de fiecare Halloween.
În poza de mai jos, ilustrarea cântecului moldovinesc
Dă-mă, mamă, după Iura, după Iura, după Iura
Că mi-o arătat figura,
Dinții șî musculatura.
Una peste alta, dacă înțelegi că Halloween-ul are o semnificație ce trece de kitch-uri și te deschizi să te bucuri ori să te amuzi de o sărbătoare atât de veche, SUA are farmecul său unic în aceste zile. Decorațiunile sunt de la simple la elaborate și dacă ești tare de înger și nu leșini când îți apare lângă tine pe trotuar moartea cu coasa, Halloween-ul chiar te poate prinde.
La modul că după primele 50 de schelete, deja nu te mai impresionează, chiar te împrietenești cu ele (după cum ați văzut din poze) și parcă ai vrea ceva mai pe adrenalină decât atât.
31 octombrie 2024, Washington DC