Clopotul Libertății

La Philadelphia nu te duci fără să vezi Liberty Bell – Clopotul Libertății. Este simbolul orașului și cu o istorie atât de detaliată cum nu vezi la multe clopote.

Prin 1752 administrația Pennsylvaniei a luat decizia să comande un clopot la niște meșteri de seamă din Marea Britanie, personalizat cu inscripția "Proclamați LIBERTATEA în toată țara și pentru toți locuitorii". Acuma, într-o țară unde sclavia încă exista la momentul respectiv, pare cel puțin ironic (dacă nu chiar sarcastic) să vorbești despre libertate pentru toți locuitorii, când unii din locuitorii ăștia nu au drepturi și sunt exploatați. Dar conexiunea dintre Clopotul Libertății și abolirea sclaviei o vedem un pic mai încolo. La momentul construirii lui, libertatea se referea la desprinderea de Imperiul Britanic, nu la ce se întâmpla pe teritoriul acestor colonii britanice. Și deși clopotul era deja construit când SUA și-au obținut independența, nu există dovezi istorice că acesta a fost și bătut cu acea ocazie. Treaba cu bătutul clopotului, vom vedea, a fost cu ghinion la clopotul ăsta.

S-au pornit englezii să toarne minune de clopot și să îl livreze pe vapor (varianta veche a lui Temu și Shein). Nu e glumă. A fost exact ca în pozele alea de pe net: ce comanzi și ce primești pe Shein. Una au comandat ăștia de aici, alta au primit. Mai exact, au primit un clopot frumos, dar cu veste că din cauză că aveau alte proiecte în lucru și erau prea ocupați, britanicii nu îl trăseseră niciodată. Știți cum e o pereche de pantaloni din ăia comandați pe net care ți se livrează acasă dar vedeți dvs, stimate client, noi i-am ținut doar în poziție dreaptă, nu ne-am așezat pe scaun cu ei că aveam altă treabă? Te așezi și pâââââr!!! Fix așa. Au bătut o dată clopotul și s-a crăpat. Din prima. Dar pentru că și atunci exista sistemul cu retur în 30 de zile și primești banii înapoi, ăștia de aici au încercat să îl pună înapoi pe vapor dar nu a mai vrut căpitanul să îl mai ia. Practic FEDEXu' din secolul XVIII a zis "Nț!" Și ăștia au rămas pe cap cu un clopot cu care nu puteau face nimic. Zvonurile spun că peste mulți ani au încercat să îl returneze din nou și le-au zis meșterii britanici că sunt de acord dacă îl returnează în ambalajul original. Asta e. Nu te joci cu politica de returnare.

Până în final, s-au oferit doi pe plan local să îl refacă. Refăcut a însemnat spart tot în bucățele, topit, îmbunătățit aliajul, și returnat înapoi în formă. Oamenii au făcut treabă bună, clopotul arăta impecabil, așa că administrația a hotărât să îl inaugureze organizând o masă festivă pentru localnici care să fie martori la minune. Totul a mers perfect până când au tras de sfoară să bată clopotul. Nu, nu s-a crăpat, cum sunt sigură că v-ați gândit. A rezistat. Dar sunetul lui era exact cum e la păun: la vedere e frumos, dar te ții cu mâinile de urechi când deschide ciocul. Cei doi meșteri locali nu i-au mai chinuit pe concetățeni, l-au acoperit și luat înapoi. Iar sfărâmat, iar topit, iar îmbunătățit, iar turnat. De data asta a dat Domnul de l-au făcut cum trebuie și clopotul a rezistat aproape 100 de ani pe Independence Hall/ fosta casă a guvernatorului, timp în care a fost folosit la adunările autorităților sau la anunțarea cetățenilor că trebuie să se adune în piață pentru comunicări importante.

La o sută și ceva de ani de la construirea primei versiuni a clopotului, mișcarea aboliționistă (de eliberare și emancipare a sclavilor) din SUA a adoptat Clopotul Libertății ca simbol al demersurilor sale, evident în conexiune cu inscripția din Levitic care a existat întotdeauna pe toate versiunile acestuia, topite și refăcute.

Interesant e că la vreo sută de ani după punerea lui în funcțiune (varianta aceea nespartă și mai ales cu un sunet care să nu îi trimită prin spitalele de psihiatrie pe locuitori), clopotul s-a fisurat ușor (zic ei "de la utilizarea sa intensă". Asta e o dovadă irefutabilă că se rezolvase cu sunetul și că utilizatorii nu pregetau să îl bată de câte ori aveau ocazia). Și atunci s-au gândit că ar fi bine să îl "remaieze". Ca pe ciorapi. Ce faci când ți se duce firul la ciorap? Îl stopezi. Adică îi tragi o gaură ca să oprești călătoria firului. Ăștia când i-au dat o gaură clopotului, l-au spart de sus până jos. Și cam aici ar trebui să spun "și-am încălecat pe-o șa, și v-am spus poveste-așa". Nope. Mai avem de povestit.

În momentul în care i-au fript ăștia o gaură ca să îl repare de l-au stricat cu totul, clopotul devenise atât de puternic ca simbol încât a fost dat jos din clopotniță și expus în diverse locuri în Independence Hall. La o bucată, clopotul a început să fie "invitat" la diverse expoziții în SUA și philadelphienii, oameni generoși, au acceptat mutarea clopotului la evenimentele importante din toată țara. La fel de generos însă s-a dovedit a fi și paznicul privat care a însoțit și avut în grijă clopotul la aceste evenimente, omul spărgând cu regularitate bucățele din el și vânzându-le ca suveniruri pentru ceva extra bănuți de-o bere și-un tutun.

Când s-au prins philadelphienii că minunea de clopot nu mai cântărește cât trebuia (că nah, paznicul făcea treabă serioasă, avea afacere cu suveniruri, nu se juca) și e cam franjurat, au zis ENOUGH. Gata. Nu mai. Că în 100 de ani o să avem un...clopoțel de atârnat în bradul de Crăciun. În plus, se estimase că la ultimul târg la care îl trimiseseră îl pupaseră circa 2 milioane de persoane. La propriu. În ritmul ăsta, în vreo altă sută de ani ar fi fost acoperit de salivă și probabil mai subțire cu câțiva mm.

Așa că i-au construit clopotului un mini-muzeu separat (gratuit, că ați înțeles că sunt chitră și nu dau bani) la Philadelphia și i-au alocat rangeri personali care să aibă grijă să nu se repeadă vreun turist să înceapă să îl ciocănească pentru suveniruri ori să se pună cu limboaca pe el. Ca la egipteni – doar te UIȚI la corali, nu te apuci să pleci cu suveniruri acasă și nici să te pupi cu mumiile.